STUDIU: Drogarea FORȚATĂ cu OXITOCINĂ pentru a accepta valul de REFUGIAȚI

Vă prezentăm mai jos un fragment din studiul unor indivizi - 4 la numar - despre administrarea de oxitocina in scopul de a deveni mai toleranti si, ca urmare, pentru a accepta valul de refugiati.

Studiul este publicat (cel putin in) PNAS (“Proceedings of the National Academy of Science of the United States of America”).“În mijlocul unei globalizări rapide, coexistența pașnică a culturilor necesită o înțelegere mai profundă a forțelor care determină comportamentul prosocial și contracarează xenofobia. Cu toate acestea, condițiile care promovează acest altruism orientat spre exterior nu au fost determinate. Aici raportăm rezultatele unui experiment dublu-orb, controlat cu placebo, care arată că activitatea sporită a sistemului de oxitocină asociată cu indicii sociale caritabile poate contribui la combaterea efectelor xenofobiei prin încurajarea altruismului față de refugiați. Aceste constatări sugerează că combinația dintre normele altruiste derivate din oxitocină și peer elimină respingerea în afara grupului chiar și în cazul celor mai egoi și indivizi xenofobi și, prin urmare, ar trebui să crească ușurința prin care oamenii se adaptează la ecosistemele sociale care se schimbă rapid.

Niciodată nu au fost nevoiți indivizii să se adapteze la mediile sociale definite de astfel de magnitudine ale diversității etnice și diferențierii culturale. Cu toate acestea, dovezile neurobiologice care informează despre strategiile de reducere a sentimentului xenofob și de a favoriza cooperarea altruistă cu cei din afară sunt puține. Într-o serie de experimente soluționate în contextul crizei actuale a refugiaților, am testat tendința a 183 de participanți caucazieni de a face donații persoanelor în nevoie, dintre care jumătate erau refugiați și jumătate dintre ei erau indigeni. Participanții care înregistrează scăderea atitudinilor xenofobe au prezentat o preferință altruistă pentru grupul extern, care a crescut și mai mult după nașterea nazală a neuropeptidei oxitocină. În contrast, participanții cu niveluri mai ridicate de xenofobie nu au reușit, în general, să manifeste altruism sporit față de grupul extern. Această tendință a fost contracarată doar prin asocierea oxitocinei cu normele altruiste derivate de la egali, ceea ce a dus la o creștere cu 74% a donațiilor orientate spre refugiați. În mod colectiv, aceste constatări evidențiază condițiile sociobiologice care stau la baza asociate cu altruismul orientat spre exterior, arătând că indiciile sociale caritabile care coexistă cu o activitate sporită a sistemului de oxitocină reduc efectele xenofobiei prin facilitarea comportamentului prosocial față de refugiați.

În acest moment, suntem martorii unei dintre cele mai mari mișcări de refugiați de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1, 2). Conflictele persistente, persecuțiile și sărăcia din Orientul Mijlociu și Africa au continuat să deplaseze forțat peste 65 de milioane de persoane din 2015 (2). Depășirea marelui flux de migranți nu numai că provoacă capacitățile umanitare ale țărilor europene, ci și nevoia populațiilor lor să se adapteze la creșterea rapidă a diversității etnice, a pluralismului religios și a diferențierii culturale. Cu toate acestea, impulsul de adaptare la ecosistemele sociale în schimbare este susceptibil de o eterogenitate considerabilă interindividuală (3). Rezistența la această tranziție de multe ori merge împreună cu sentimentul xenofob (4) și, ca urmare, alegerile recente din Europa au favorizat candidații populiști care au exprimat în mod deschis atitudinile xenofobe față de refugiați5. Cu toate acestea, în același timp, munca voluntară pentru migranții din țările gazdă a atins niveluri maxime și este estimată să depășească 1,6 milioane de ore pe lună numai în Germania (6). În fața tensiunilor crescânde asupra diferențelor de etnie, religie și cultură (3), există o nevoie urgentă de elaborare a unor strategii de sprijinire a integrării sociale a refugiaților în societățile caucaziene.

Ca rezultat al proceselor selective evolutive, oamenii posedă o adevărată înclinație de a contrasta membrii ingroup ("noi") de la membrii outgroup ("ei") (3). Această dihotomie este adaptivă, deoarece membrii grupului nu ar fi putut supraviețui și reprodus fără cooperare altruistă [adică, bunăvoința și reciprocitatea celorlalți membri ai grupului (7, 8)]. Doar recent, neurologia a început să discecteze componentele biologice ale cooperării altruiste și a identificat o oxitocină (OXT), o cale de semnalizare evoluată a peptidei de semnalizare originare din hipotalamusul mamiferelor (9), ca un modulator cheie (10). Aceste intuiții ar putea fi obținute deoarece OXT (OXTIN) administrat intranazal penetrează creierul (11 - 13) și modifică măsurile de răspuns neuronal și comportamental (14). Mai exact, OXTIN a fost dezvăluit pentru a spori cooperarea socială (15), generozitatea (16) și empatia (17, 18); de a induce un răspuns altruist față de prioritățile sociale (19); și să consolideze preferințele parohiale pentru ostilitatea din afara grupului și centricitatea îngroșării (20, 21). În concordanță cu cele din urmă sunt constatări din studiile de teren ale cimpanzeilor sălbatici care arată că eliberarea endogenă sporită a OXT se corelează cu o mai mare coeziune ingroupă în timpul conflictului intergrup (22). În plus, OXTIN facilitează conformitatea normelor sociale (23-25). Normele sociale și sancțiunile personale costisitoare împotriva defecanților acestor norme, o înclinație definită ca o pedeapsă altruistă, ar fi putut evolua pentru a proteja prejudecățile de îngrășăminte de eroziune prin motive egoiste (26, p. 28).”

Integral aici: http://www.pnas.org/content/early/2017/08/08/1705853114