NaturalNews

Daria Barcheri este o italiancă din Padova, care acum 4 ani a venit să locuiască la București. Alungată de recesiunea care a lovit Italia, Daria a găsit în România mai multe oportunități de lucru și un trai mai bun decât în locurile natale. Voia să trăiască într-un oraș mare, o metropolă deschisă tinerilor. Londra a fost una dintre opțiuni, dar ea și-a ascultat inima și a ales-o pe cea de-a doua: Bucureștiul. Și n-a greșit. Astăzi, Daria vorbește și scrie fluent în românește și e îndrăgostită de România, dar mai ales de Bucovina. „Plecăm acolo unde găsim oportunități”, spune ea, subliniind, ca și alți români plecați în lume, că atunci când emigrezi, „norocul și atitudinea joacă un rol important.” De ce a făcut această alegere și ce crede despre noua ei viață, citiți în continuare.


Daria Barcheri în București, în fața Muzeului de Geologie

Am ajuns în București în septembrie 2014, după ce locuisem în Constanța timp de 2 luni, iar când am văzut Bucureștiul prima dată mi-a plăcut imediat orașul și am hotărât să mă mut aici. Nu știu cu exactitate de ce, dar Bucureștiul m-a impresionat prin dinamismul său, aici simți că respiri. Aici sunt locuri de muncă, iar economia crește. Când am plecat din Padova, Italia suferea din cauza unei mari crize economice și în ultima vreme respirasem doar aerul de recesiune, cu mare tristețe și dificulțăți economice care îmi afectaseră viața. Căutam un oraș mare, o metropolă, și mă gândeam să merg la Londra, dar capitala Marii Britanii este foarte scumpă și asta mă speria. Pe de altă parte, cunoșteam deja limba și cultura română, pentru că abia îmi luasem licența în limbi străine la Universitatea din Padova și absolvisem facultatea cu o teză despre poeta româncă Mariana Marin. Am avut de ales între Anglia și România. Mi-am ascultat inima și am ales România, o țară care mă fascina și pe care doream s-o cunosc.


Bucureștiul mi-a plăcut imediat, chiar așa cum mi-a apărut de la început, cu contradicțiile lui și cu atmosfera decadentă, dar și dezvoltată și modernă, în același timp. Totul era nou pentru mine, pentru că vin din Padova, în nordul Italiei, un oraș destul de mic în comparație cu București, dar asta mi-a plăcut mult. Am înțeles imediat că puteam să-mi găsesc în scurt timp un job și că aici sunt multe oportunități pentru tineri. Din fericire, nu greșisem.

Acomodarea

Nu îmi lipsesc pastele sau pizza, ci… marea!

De ce România ?

„NU POATE FI PUR ȘI SIMPLU PENTRU CĂ ROMÂNIA ESTE O ȚARĂ FRUMOASĂ ȘI ÎN CREȘTERE ECONOMICĂ?”

Nu trebuie să vă temeți de impozite

Norocul și atitudinea joacă un rol important în emigrare

Planuri de viitor

Ce sunt infracțiunile bazate pe ură?

O infracțiune bazată pe ură constă în comiterea unei infracțiuni, de către cineva, împotriva voastră, din cauza handicapului dvs., a identității de gen, a rasei, a orientării sexuale, a religiei sau a oricărei alte diferențe percepute.

Nu include întotdeauna violența fizică. Cineva care folosește un limbaj ofensator față de dvs. sau vă hărțuiește din cauza a ceea ce sunteți, sau cine credeți că sunteți, este de asemenea o crimă. Același lucru este valabil pentru cineva care postează mesaje online abuzive sau jignitoare.

Dacă vi se întâmplă, ați putea fi tentați să ridicați din umeri. Dar dacă ne spuneți., putem investiga și să-l oprim să facă lucruri mai rele – fie pentru dvs., fie pentru altcineva.

Infracțiunile bazate pe ură și incidentele bazate pe ură

Vă prezentăm mai jos un fragment din studiul unor indivizi - 4 la numar - despre administrarea de oxitocina in scopul de a deveni mai toleranti si, ca urmare, pentru a accepta valul de refugiati.

Studiul este publicat (cel putin in) PNAS (“Proceedings of the National Academy of Science of the United States of America”).“În mijlocul unei globalizări rapide, coexistența pașnică a culturilor necesită o înțelegere mai profundă a forțelor care determină comportamentul prosocial și contracarează xenofobia. Cu toate acestea, condițiile care promovează acest altruism orientat spre exterior nu au fost determinate. Aici raportăm rezultatele unui experiment dublu-orb, controlat cu placebo, care arată că activitatea sporită a sistemului de oxitocină asociată cu indicii sociale caritabile poate contribui la combaterea efectelor xenofobiei prin încurajarea altruismului față de refugiați. Aceste constatări sugerează că combinația dintre normele altruiste derivate din oxitocină și peer elimină respingerea în afara grupului chiar și în cazul celor mai egoi și indivizi xenofobi și, prin urmare, ar trebui să crească ușurința prin care oamenii se adaptează la ecosistemele sociale care se schimbă rapid.

Niciodată nu au fost nevoiți indivizii să se adapteze la mediile sociale definite de astfel de magnitudine ale diversității etnice și diferențierii culturale. Cu toate acestea, dovezile neurobiologice care informează despre strategiile de reducere a sentimentului xenofob și de a favoriza cooperarea altruistă cu cei din afară sunt puține. Într-o serie de experimente soluționate în contextul crizei actuale a refugiaților, am testat tendința a 183 de participanți caucazieni de a face donații persoanelor în nevoie, dintre care jumătate erau refugiați și jumătate dintre ei erau indigeni. Participanții care înregistrează scăderea atitudinilor xenofobe au prezentat o preferință altruistă pentru grupul extern, care a crescut și mai mult după nașterea nazală a neuropeptidei oxitocină. În contrast, participanții cu niveluri mai ridicate de xenofobie nu au reușit, în general, să manifeste altruism sporit față de grupul extern. Această tendință a fost contracarată doar prin asocierea oxitocinei cu normele altruiste derivate de la egali, ceea ce a dus la o creștere cu 74% a donațiilor orientate spre refugiați. În mod colectiv, aceste constatări evidențiază condițiile sociobiologice care stau la baza asociate cu altruismul orientat spre exterior, arătând că indiciile sociale caritabile care coexistă cu o activitate sporită a sistemului de oxitocină reduc efectele xenofobiei prin facilitarea comportamentului prosocial față de refugiați.

În acest moment, suntem martorii unei dintre cele mai mari mișcări de refugiați de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1, 2). Conflictele persistente, persecuțiile și sărăcia din Orientul Mijlociu și Africa au continuat să deplaseze forțat peste 65 de milioane de persoane din 2015 (2). Depășirea marelui flux de migranți nu numai că provoacă capacitățile umanitare ale țărilor europene, ci și nevoia populațiilor lor să se adapteze la creșterea rapidă a diversității etnice, a pluralismului religios și a diferențierii culturale. Cu toate acestea, impulsul de adaptare la ecosistemele sociale în schimbare este susceptibil de o eterogenitate considerabilă interindividuală (3). Rezistența la această tranziție de multe ori merge împreună cu sentimentul xenofob (4) și, ca urmare, alegerile recente din Europa au favorizat candidații populiști care au exprimat în mod deschis atitudinile xenofobe față de refugiați5. Cu toate acestea, în același timp, munca voluntară pentru migranții din țările gazdă a atins niveluri maxime și este estimată să depășească 1,6 milioane de ore pe lună numai în Germania (6). În fața tensiunilor crescânde asupra diferențelor de etnie, religie și cultură (3), există o nevoie urgentă de elaborare a unor strategii de sprijinire a integrării sociale a refugiaților în societățile caucaziene.

Planul de ocupare a României este în faza finală, pentru că Soros aduce un milion de refugiaţi musulmani în locul a patru milioane de români plecaţi la muncă în Occident, scrie fostul deputat PSD din legislatura trecută Ninel Peia pe pagina sa de Facebook.

“Informaţiile mele, care vin de peste Ocean, de la cel mai înalt nivel posibil, spun că ne îndreptăm ca oile spre un final catastrofal, bine ticluit şi implementat, pas cu pas, de vectori de influenţă vizibili, dar şi invizibili, susţinuţi politic şi administrativ de “idioţii utili” bine înşurubaţi într-un sistem ce le permite să acţioneze oricând împotriva intereselor noastre naţionale. Unul dintre aceste planuri, elaborate în anii ’90 de Soros a început prin distrugerea economiei româneşti şi, în special a agriculturii, o zonă-refugiu, în care oricând am fi excelat fără mari eforturi ca stat. Un milion de refugiaţi musulmani în locul a patru milioane de români plecaţi la muncă în Occident. Nu sunt mulţi, veţi spune. Aşa o fi, dar ştiţi care este rata de înmulţire a acestora faţă de a noastră. Vă spun eu: în 20 de ani, un sfert de Românie va fi musulmană, cu legi şi limbă proprii, cu obiceiurile lor, cu cultura şi felul lor de trai. De ce oare am avea o ditamai moschee, în curând în Bucureşti? Este o invazie paşnică. De nerefuzat din condiţii umanitare, dar destructivă prin însăşi existenţa ei printre ai noştri. România va fi ocupată fără să se tragă un foc de armă, ba chiar împărţind mămăliga noastră, de milă, cu viitorul ocupant. Şi uite aşa nu vom mai vorbi, destul de repede, despre naţinea română”.

Integral aici.