NaturalNews: Big brother

România

Hot

Post Top Ad

Visualizzazione post con etichetta Big brother. Mostra tutti i post
Visualizzazione post con etichetta Big brother. Mostra tutti i post

venerdì 23 marzo 2018

O dimineață cu Big Brother

marzo 23, 2018 0


De mult m-am lăsat de obiceiul privitului la televizor. În casa noastră nu avem televizor, astfel încât pot să mă desfătez cu toate lucrurile bune care-mi umplu timpul pe care altfel l-aș fi irosit cu privitul. Conversații; iau cina în liniște la masă cu soția și copiii; conversații; citesc cărți cu fiica mea; citesc cărți în solitudinea și confortul fotoliului preferat; conversații; privesc de pe terasă la găinile și rațele care ciugulesc în curte; sorb pe îndelete un pahar spre seară, când lumina pălește anunțând sfârșitul încă unei zile date de Dumnezeu; conversații. Nu, nu mă mai uit la televizor, cu toate că uneori îl mai văd la sala de gimnastică sau în camere de hotel sau în aeroporturi în timpul escalelor între zboruri. Și articolul acesta îl scriu de fapt în timpul unei lungi escale la aeroportul Dallas-Fort Worth, timp în care nu prea am de ales decât să văd cu de-a sila ce se dă la TV. Sunt ecrane peste tot, omniprezente, se pare; sunt greu de evitat, dau buzna în mintea noastră, își iau singure dreptul la atenție, fie că vrem, fie că nu; sunt niște violatori tehnologici care ne abuzează.

Un pic mai devreme, pe când mă pregăteam să iau prânzul într-un restaurant, mi-a fost aproape imposibil să-mi iau ochii de la un ecran care tot arăta un grup de oameni fericiți ce se ajutau între ei, cu subtitrarea care spunea că suntem cu toții „cetățeni ai lumii”, o expresie care a ajuns o mantraprintre cei care văd în globalizare o forță negreșit benefică. După ce mi-am plătit consumația, am ieșit să mă plimb de la un terminal la altul, în parte pentru a-mi ajuta digestia și în parte pentru a scăpa de înnebunitorul ecran cu aceleași imagini care se repetau mereu și mereu și care-mi stricase liniștea și intimitatea mesei. Trecând pe rând de la un terminal de plecări la altul, vedeam mereu pe ecrane „ultima știre” pe CNN despre dezastrul iminent care va lovi Marea Britanie dacă guvernul englez va continua cu Brexitul. Nu mă uitam la TV și nu putem auzi ce spunea „expertul” dar nu am putut să nu văd mesajul de pe burtieră care continua să răspândească propaganda CNN: „Brexitul va cauza un dezastru în orice privință.” Am trecut de ecranul TV dar la următorul terminal era un altul care propovăduia același refren propagandistic. E sfârșitul lumii dacă Marea Britanie va duce Brexitul până la capăt. Sfârșitul lumii. Și ăsta nu e doar un pericol oarecare, sau o posibilitate, e o certitudine dogmatică indiferent din ce unghi privești problema: Dezastru… în orice privință.

Cu toate că nu puteam auzi clar ce spunea „experta”, pot să spun totuși că știu bine ce spunea. Era desigur aceeași manea, același refren ridicol. Ideea de suveranitate națională e demodată și nesustenabilă; o economie sănătoasă presupune renunțarea la suveranitate în fața unei entități de monolit mega-politice cum este Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă o treaptă inevitabilă și inexorabilă în urcușul spre o ordine mondială globalistă unde vom fi cu toții fericiți „cetățeni ai lumii.” Ți-ai putea pune întrebarea, ce fel de libertăți politice ar avea acest „cetățean al lumii” atunci când toate deciziile majore care-i afectează viața sunt luate de o autoritate globalistă. Cine va auzi sau asculta vocea unui individ, a omului mărunt, atunci când vocea lui e doar una din multe miliarde? Cine se va apleca să-i înțeleagă mărunta lui viață, în mărunta lui localitate și regiune, atunci când toată puterea a fost dată în mâinile unui guvern global care a fost instaurat de cele mai puternice entități ale lumii: corporațiile globale și instituțiile financiare internaționale?

Acest ultim scenariu a fost motivul maxim de îngrijorare al britanicilor atunci când au votat pentru Brexit. Cu toate că au fost avertizați în timpul campaniei că îi va aștepta un dezastru economic, s-au arătat dispuși să-și asume riscul pentru a-și recâștiga libertatea din ghearele unui monolit politic endemic corupt, care a tratat problemele lor cu același neîntrerupt dispreț. Dezastrul economic preconizat nu s-a întâmplat, însă în continuare li se spune că acesta îi pândește inevitabil de după colț dacă nu se căiesc și nu se dau din nou pe mâna de fier a Uniunii Europene, embrionul globalismului. Lucrul de care avem nevoie, ne spun „experții”, este un alt referendum, astfel încât britanicii să aibă ocazia de a cerși iertare pentru păcatul lor de a vrea independența. Lucrul de care avem nevoie este întoarcerea lor în staulul închis cu lanțuri, cu coada lor colectivă între picioare. Dacă vor face asta, totul va fi din nou bine; dacă refuză să capituleze, îi pândește spectrul dezastrului. Este desigur posibil ca „experții” aceștia să joace rolul lui Petrică din povestea cu lupul.

Ei răspândesc o alarmă mincinoasă, spun minciuni gogonate și se mai ajută și de statistici manipulate. Este foarte probabil ca Brexitul să nu fie urmat de un dezastru economic.   Dar chiar și dacă se va dovedi că „experții” au avut dreptate, a meritat totuși riscul, pentru că unele lucruri sunt mai importante decât valoarea lirei sterline sau a dolarului din buzunarele noastre. Unele lucruri merită sacrificiul confortului material. Nici suveranitatea politică și nici sufletul nu ar trebui vândute pe treizeci de arginți.

O asemenea logică nu valorează nimic în ochii „experților”, acești slujitori ai lui Big Brother, care, asemenea cinicului lui Oscar Wilde, știu prețul fiecărui lucru dar nu știu valoarea nici unuia. Ei nu pun preț pe libertate pentru că ea nu poate fi calculată în termeni econometrici. Libertatea nu are loc în curba cererii și ofertei. Ea nu contribuie la PIB. Nu are valoare pentru că nu are preț. Dar, și aici e tocmai esența problemei, ea nu are preț pentru simplul motiv că e neprețuită. Traducere de Monica Stinghe după The Conservative Imaginative
continuare

domenica 18 marzo 2018

Oamenii se vor înghesui să fie microcipați precum câinii

marzo 18, 2018 0
Deci… unii oameni chiar isi doresc sa fie microcipati precum cainii. Stau la cozi. Dau petreceri in acest scop. Daca nu li se ofera sansa, sunt foarte suparati. Nici macar nu voi aborda latura religioasa a inserarii unui microcip intr-o fiinta umana. Sa vorbim doar despre ramificatiile seculare. Exista indivizi care nu-si vor afla linistea pana cand nu vor avea un cip electronic implantat in ei. Sa analizam un potential scenariu. Initial, oitele vor fi cele care isi vor dori orbeste sa fie microcipate pentru propria “comoditate”, fiind deschizatori de drumuri. Apoi, va deveni remarcabil de incomod sa nu fii microcipat – similar cu imposibilitatea de a nu avea un cont bancar in zilele noastre. Intr-un final, ultimii rezistenti vor fi microcipati fortat prin lege.

Cititi mai departe, deoarece nu as fi fost in stare sa inventez aceste lucruri.  Unii angajatori isi microcipeaza angajatii. Vara trecuta, internetul vuia de stirea unei companii din Wisconsin care dorea sa-si microcipeze angajatii. Lucratorilor din cadrul companiei din domeniul IT, Three Market Square, li s-a oferit sansa de a avea un cip implantat in mana si 50 din totalul celor 80 s-au inghesuit sa beneficieze de acest privilegiu.  De ce? Pentru a putea cumpara mancare sau a trece de usile securizate ale cladirii in care lucrau printr-o simpla miscare a mainii. Inginerul software Sam Bengston ne-a explicat de ce acceptase.
“Am fost convins 100% inca de la bun inceput. In urmatorii 5 pana la 10 ani, acest fenomen va deveni ceva obisnuit, nu va mai fi luat in ras. Imi place sa adopt astfel de lucruri devreme, doar ca sa ma pot lauda ca am facut-o.”
Si nu era singurul. De fapt, au organizat chiar o petrecere de microcipare si unii dintre ei s-au lasa cipati in direct la TV, astfel incat cei mai reticenti dintre noi sa vedem cat de grozav este sa fii microcipat. Numai uitati-va cat de mult s-au distrat! Si acest fenomen nu se petrece numai in SUA. Va mai prezentam un exmplu, de data aceasta din Suedia.  Ceea ce ar putea trece drept viziune distopica la locul de munca a devenit aproape o rutina in cadrul hub-ului startup Epicenter.

Compania se ofera sa-si implanteze membrii si lucratorii cu microcipuri de dimensiunea unui bob de orez care functioneaza ca niste carduri de acces: deschid usi, opereaza imprimante sau cumpara smoothie-uri cu o miscare a mainii.  “Cel mai mare beneficiu, cred eu, tine de comoditate”, afirma Patrick Mesterton, cofondator si director executiv la Epicenter. Demonstrativ, acesta descuie o usa printr-o miscare a mainii in fata ei. “Inlocuieste o multime de obiecte pe care le detii, fie ele carduri de credit sau chei.” Alessandro Acquisti, profesor de tehnologia informatiei si politici publice la Colegiul Heinz din cadrul Universitatii Carnegie Mellon, avertizeaza ca aceasta s-ar putea sa nu fie o idee prea buna. (Desi nu ai nevoie neaparat de un doctorat ca sa-ti dai seama de acest lucru.)
“De obicei, companiile pretind ca aceste cipuri sunt sigure si criptate… Insa ‘criptate’ reprezinta un termen destul de vag, ce poate fi interpretat intr-o gama larga – de la un produs cu adevarat sigur pana la unul usor de accesat de catre hackeri.”
O alta problema o reprezinta faptul ca o tehnologie proiectata cu un scop poate fi convertita ulterior in alte scopuri. Un microcip implantat azi pentru a simplifica platile si accesul in cladire ar putea fi, teoretic, folosit mai tarziu in scopuri mult mai invazive: pentru a contoriza timpul petrecut de angajati la baie sau in pauza de masa, de exemplu, fara a li se cere acordul sau a li se aduce la cunostinta. 
“Odata implantate, este foarte dificil de prezis sau prevenit o viitoare largire a domeniului acestora de utilizare.”
Expertii sunt insa de parere ca in curand, toata lumea isi va dori sa fie microcipata. Mai multe surse afirma ca microciparea intregii populatii este inevitabila. Noelle Chesley, profesor asociat de sociologie la Universitatea Wisconsin-Milwaukee, este de aceasta parere. 
“Se va intampla tuturor. Dar nu anul acesta, nu in 2018. Poate nu in generatia mea, dar cu siguranta in cea a copiilor mei.”
Un alt sustinator al microciparii, Gene Munster, investitor si analist in cadrul Loup Ventures, este de parere ca este suficient sa trecem de stupidul stigmat social si apoi toata lumea o va face in urmatorii 50 de ani. De ce? Ah, beneficiile, bineinteles!  Compania, a caror produse vizeaza inlocuirea aparatelor de vanzare din cantinele marilor companii, isi doreste ca acestea sa proceseze tranzactii cashless. Aceasta ar insemna mai mult decat plata cu telefonul mobil. Clientii microcipati si-ar trece pur si simplu mana prin fata aparatului, fara a mai fi nevoie de Apple Pay sau de celelalte sisteme de plata prin intermediul telefonului mobil.  Beneficiile nu se opresc aici. In viitor, consumatorii ar putea trece prin scannerele din aeroporturi fara niciun act de identitate, ar putea descuia usi sau opera sisteme de automatizare domestice. Si toate acestea doar prin simpla miscare a mainii. 

Exista si alte companii convinse de avantajele microciparii tuturor. La o conferinta tehnologica recenta, Hannes Sjöblad a explicat cum microcipul implantat in mana sa ii face viata mai usoara, inlocuind toate cheile si cardurile care obisnuiau sa-i umple buzunarele.
“Imi este de folos de numeroase ori intr-o zi – il folosesc sa-mi deblochez telefonul, sa descui usa de la birou”, a declarat Sjöblad, care isi spune biohacker. “Noi, biohackerii, consideram corpul uman un punct de pornire bun, dar cu loc vizibil de imbunatatiri.” 
 Primul pas inspre imbunatatire este acela de a-ti implanta sub piele un microcip de dimensiunea unui bob de orez. Dintr-o data, simpla atingere cu mana este suficienta pentru a convinge imprimanta din birou ca are de-a faca cu un utilizator autorizat.  Microcipurile reprezinta etichete de identificare prin radio frecventa. Aceeasi tehnologie folosit la gama larga in obiecte precum cardurile de acces. Animalelor de companie li se implanteaza cipuri de ani de zile, in vederea simplificarii gasirii lor in cazul in care se ratacesc, iar acum tehnologia trece la oameni.  Start-up-ul tehnologic Dangerous Things a vandut zeci de mii de kituri de implant pe oameni, unele catre companiile IT din Europa. Sjöblad ne-a povestit si despre petreceri unde oamenii se intalnesc pentru a fi microcipati impreuna. Vor fi aceste petreceri transformate intr-un fel de publicitate pentru a face fenomenul mai acceptabil social?

 The Sun, un tabloid britanic, ne explica ce grozav este sa fim microcipati.  Femeia de langa tine ar putea ascunde un implant sub piele ce elibereaza treptat hormoni ce o impiedica sa ramana insarcinata. Bunicii si bunicile din toata tara si-au instalat tehnologie de ultima ora ce le imbunatatesc auzul si vederea sau le permit sa mearga confortabil. Ne pregatim pentru urmatorul pas evolutiv in care oamenii se vor contopi cu inteligenta artificiala, devenind una cu calculatoarele.  Cel putin aceasta este opinia doctorului Patrick Kramer, Chief Cyborg Officer la Digiwell, o companie ce se revendica a fi dedicata “modernizarii omului”. 

Serios acum, cine nu si-ar dori atatea minunatii in viata lui?? Exista insa si niste capcane serioase. Chiar daca se afirma ca actualele cipuri “instalate” in oameni nu au localizare prin GPS, nu vi se pare ca e doar o chestiune de timp? Si, de asemenea, de unde STITI ca nu exista deja aceasta tehnologie in respectivele cipuri? Doar fiindca asa vi se spune? Apoi mai este si problema hackerilor. 
“Este o treaba serioasa. Vorbim despre o conexiune neintrerupta catre corpul meu pe care nu o pot opri, nu o pot da la o parte, este in mine. Este o mare problema”, crede Ian Sherr, redactor executiv la CNET.  “Este foarte usor sa accesezi informatiile stocate pe un cip implantat, asa ca sfatul meu este sa nu va puneti secretele pe un implant“, a declarat Sjöblad…  
“Este vorba despre educarea populatiei si punerea la dispozitia fiecaruia a instrumentelor… nu doar cum sa o foloseasca, ci sa si constientizeze cand aceasta este folosita impotriva lor”, a mai avertizat acesta.  

Iar microciparea nu se va opri la un cip de plata implantat in mana. Scopul final este acela al implanturilor pe creier. Si se munceste de zor pentru a le obtine. Oamenii de stiinta afirma ca pot vindeca boli mintale cu acestea, ca te pot face mai destept, ca te pot ajuta sa te “contopesti” cu inteligenta artificiala. O persoana microcipata ar putea, teoretic, sa-si transfere gandurile direct intr-un calculator.

Deci folosirea acestor cipuri in creierul nostru va duce la o oarecare contopire cu calculatoarele. Stapanii robotilor vor avea atunci o cale destul de facila pentru a prelua controlul, in cazul in care creierul nostru va putea fi accesat astfel.  Si microcipurile s-ar putea sa nu mai fie optionale intr-o buna zi. Acest film de groaza devine si mai infricosator. Exista deja o lege in lucru care ar putea permite ca oamenii sa fie microcipati fortat. Este bineinteles invelita intr-un limbaj cald si confortabil prin care se afirma ca scopul este acela de a ajuta la supravegherea bolnavilor de Alzheimer sau alte dizabilitati de dezvoltare; amintiti-va insa ca cea mai nepatriotica lege publicata vreodata este numita Legea Patriot.

Legea 4919 a fost promulgata in 2016. Ea insarcineaza Biroul de Asistenta Judiciara al Departamentului de Justitie sa furnizeze fonduri competitive agentiilor de sanatate, de impunere a legii sau de siguranta publica si organizatiilor non-profit sa dezvolte sau sa opereze programe locale de prevenire a hoinarelii si de localizare a bolnavilor de dementa sau a copiilor cu dizabilitati de dezvoltare rataciti. BAJ trebuie sa ofere prioritate agentiilor in parteneriat cu organizatii non-profit ce folosesc planuri centrate pe individ si sunt in contact direct cu persoane sau familii afectate de respectivele maladii. In ciuda faptului ca legea impune folosirea “celor mai bune practici”, nu e un exercitiu de imaginatie prea dificil sa ne imaginam cat de alunecoasa este aceasta panta. Cine decide daca o persoana “are nevoie” sa fie microcipata pentru propriul sau bine?

Organele de aplicare a legii. Infricosator.  Ar putea acestea conduce catre o societate fara cash? Daca “toata lumea” va fi microcipata precum prezic acesti experti, acesta ar putea fi urmatorul pas in efortul de a deveni o societate fara cash. Ganditi-va la ce lipsa de intimitate va fi atunci. Daca totul este cumparat cu ajutorul unui cip unic specific tie, atunci nu mai poti achizitiona nimic in secret. Fie ca o persoane isi face provizii de alimente, urmareste filme pentru adulti, citeste carti despre revolutie sau cumpara munitii, totul ar fi inregistrat intr-o baza de date. Cumparaturile noastre ar putea ajuta la crearea unui profil psihologic personal, ce ar putea fi ulterior folosit in cele mai diverse moduri.

 Daca nu va exista nicio alta cale de a face cumparaturi decat cu ajutorul cipului, multi vor trebui sa se conformeze. Aceleasi cipuri ar putea fi impuse ca cerinta pentru a beneficia de ingrijire medicala, pentru a obtine permis de conducere, pentru a te putea angaja – posibilitatile sunt nelimitate. Nu conteaza unde ai incerca sa te ascunzi, localizarea GPS te-ar da de gol.  Daca sunteti de parere ca aceasta atmosfera totalitara este deconcertanta acum, asteptati numai. Cand toata lumea va fi microcipata, plasa va fi mult mai stransa.  Intre potentiala apocalipsa a robotilor despre care am scris la inceputul saptamanii si microciparea fortata, pare-se ca nu mai e nevoie sa asteptam ca “schimbarile climatice” sau un razboi nuclear sa ne extermine. Tehnologia ne-ar putea aduce sfarsitul. sursa: ZeroHedge
continuare

domenica 4 febbraio 2018

Telefonul mobil îți înregistrează convorbirile și te urmărește prin microfon și camera video!

febbraio 04, 2018 0
Image result for Telefonul mobil îți înregistrează convorbirile și te urmărește prin microfon și camera video!
Telefonul mobil îți înregistrează convorbirile și te urmărește prin microfon și camera video! Mii de oameni sunt convinși că reclamele nu sunt simple coincidențe.

  • Scriitoarea Jen Lewis a postat pe Twitter o imagine care a ajuns virală. Aceasta a găsit o poză într-o reclamă de pe Facebook unde apare o femeie purtând o ținută identică cu a ei.
  • Tweet a devenit viral cu sute de comentarii ale persoanelor care își împărtășesc poveștile despre rețelele de socializare care le ”ascultă” conversațiile
  • Jurnalista Julia Lawrence ( cu ajutorul fiicei sale Lois ) a investigat puterea de publicitate on-line
Stăteam intr-un restaurant pe acoperiș la 30 de etaje înălțime, cu vedere la clădirea Empire State din New York, când fiica mea îmi spune că s-ar putea să fie spionată de o rețea profesională de ciberneți.
Uită-te la asta”, spune Lois, și îmi arată smartphone-ul ei, unde apare un anunț pentru un aparat foto instant (camere foto low-cost produse de Kodak la începutul anilor 1963). A apărut câteva secunde mai devreme, când s-a logat pe Instagram.
Am pus întrebarea ironică : ” și ce-i cu asta? ”
Cum e posibil? Chiar acum? Pe stradă, jos, înainte să urcăm?, spune ea.

Jen Lewis ( stânga ) și alături anunțul alarmant trimis pe Facebook, la scurt timp după întâmplare.

Desigur, am mai privit prin vitrinele magazinelor, înainte de rezervarea pentru prânz, și am zărit un mic shop cu gadgeturi. Îmi amintesc că Lois a comentat ceva de camerele foto instant expuse ( făcând câteva apropo-uri legate de împlinirea vârstei de 21 de ani, care se apropia, bănuiesc).
Am avut o scurtă conversație despre cum erau acestea la modă în anii 80 și mi-am amintit cum stăteam acasă la părinții mei de Crăciun, ascultam viscolul de afară și priveam la casele înstărite, cum bucuroși făceau poze cu aceste aparate și așteptau să se usuce ca să le poată vedea.
Erau selfie-urile anilor lor, și distracție pe cinste (asta dacă îți permiteai o astfel de cameră). Ce frumos să revăd aceste aparate, am zis. Și ne-am continuat drumul.
Apoi, 20 de minute mai târziu, un anunț apare pe telefonul lui Lois, pentru exact același produs de care vorbeam. Aceași culoare, același model, identic.
Ne ascultă și ne urmăresc”, zice ea.
Oo, nu exagera”, îi răspund eu. ” Cine să ne asculte? Cine ar vrea să ne audă?”
Vorbesc serios, zice Lois. Asta se întâmplă. Nu este o coincidență. Cineva ascultă conversațiile noastre. Agenții de publicitate. Ne ascultă prin microfoanele telefoanelor mobile.”
Activitatea noastră pe site-urile web, aplicațiile utilizate sau informatii demografice, sunt colectate folosind tehnologie din ce în ce mai sofisticată care ne agreseaza cu anunțuri personalizate.
Pare un pic melodramatic și paranoic. Eu așa am gândit. Am presupus că Lois a căutat produsul on-line înainte să zburăm la New York și poate a uitat.
Știm cu toții că ”publicitatea țintă”este răspândită de câțiva ani, prin intermediul aplicațiilor media și al motoarelor de căutare. Facebook a fost printre primele apariții acum patru ani. Nu e nici un mare secret: mergeți pe site-ul lui John Lewis și alegeți un articol de îmbracăminte, ceva, sau tastați pe motorul de căutare Google, cuptoare inteligente Nigella, și la următoarea logare pe Facebook sau Instagram, există șanse mari ca acestea să apară ca anunțuri acolo.
Deși la început părea incomfortabil faptul că îți invadau abuziv intimitatea, cumva ne-am obișnuit cu ideea.
Indicatorii electronici ai oamenilor, cunoscuți sub numele de ”cookie-uri”, de pe site-urile pe care le vizitează sunt adunați și trimiși agenților de publicitate, astfel încât să ne poată urmări prin produse relevante pentru gusturile și interesele noastre ( și cu cele care e mai probabil să le cumpărăm).
Facebook neagă categoric faptul că utilizează microfoanele smartphone-ului pentru a aduna informații în scopul publicității direcționate
Nu este ilegal. Deși, în conformitate cu legea privind protecția datelor din 1998, o persoană trebuie să-și dea consimțământul pentru a i se colecta informații personale și să fie înștiințată de scopul pentru care îi sunt folosite, totuși puțini sunt cei care își fac timp să studieze pentru ce își dau acordul.
Termenii și condițiile, împreună cu declarațiile de confidențialitate pentru care ne dăm acordul când cumpărăm un smartphone sau descărcăm o aplicație, sunt rareori citite amănunțit înainte de a bifa căsuța ”accept”.
Dar, Lois a jurat că nu a scris pe Google, „camera foto instant”. Această discuție avea loc atunci pentru prima dată. ”suntem ascultați sigur”, spune ea, și recunosc că mi-am băgat telefonul mai la fundul genții. Oare avea dreptate?
Ei bine, sute de oameni par să creadă asta. Povestirile de pe Twitter, despre aceste reclame numite ”coincidențe întâmplătoare”, sunt din ce în ce mai multe.
Și nu este vorba doar de conversațiile ce ne sunt ascultate. Unii sunt convinși că sunt spionați prin camerele telefoanelor, deasemenea.
Luna trecută, o poveste ciudată a apărut pe multe rețele de socializare, despre o femeie americană, Jen Lewis, care a prezentat un anunț pe Facebook pentru un sutien – era un model care purta exact aceleași haine ca ea în acel moment. Aceeași cămașă roz și aceeași blugi.
Lewis, scriitoare și designer, a reacreat poziția modelului și a postat fotografiile aproape identice una lângă alta pe Twitter, unde au devenit virale cu peste 20.000 like-uri.
În timp ce Facebook a insistat că reclama a fost doar o coincidență, sute de utilizatori uimiți și îngrijorați au comentat – mulți sugerând că reclama ar fi creată cu soft-ware de recunoaștere a imaginii, utilizând camera laptopului sau a smartphone-ului, ca ”fereastră-spion” în viața lor. ”Serios, acoperiți lentilele camerei dvs.”, avertizează cineva, din moment ce poveștile au fost susținute de oameni ce au primit anunțuri pentru planificări de nunți, la cateva minute după ce au tastat o întrebare , sau mâncare pentru pisici, după ce au discutat dacă să cumpere sau nu o pisică.
Indicatorii electronici ai oamenilor – cunoscuți sub denumirea de cookies –sunt adunați de pe site-urile care le vizităm și trimiși agenților de publicitate, ca aceștia să ne poată abuza cu reclame ale produselor alese de noi.
Un utilizator Facebook este atât de convins că conversațiile sale sunt monitorizate, încât a oprit microfonul pe smartphone, și cu siguranță, nu au mai existat ”coincidențe ciudate” de atunci.
Tom Crewe, în vârstă de 28 de ani, director de marketing din Bournemouth, a devenit imediat suspicios în martie, când a observat o reclamă pe Facebook, pentru operația de transplant de barbă. Câteva ore mai devreme făcuse o glumă cu un coleg despre cum ar fi să-și achiziționeze amândoi câte una dacă tot au rămas fără, deși sunt încă tineri.
Aveam aplicația de Facebook deschisă pe telefon atunci. În câteva ore, apare o reclamă pentru transplanturi de păr și barbă”, spune el.
M-am gândit: ”cum am fost vizat?” . Nu am căutat pe Google ”transplanturi de păr sau barbă”, sau să fi trimis vreun e-mail la cineva, sau să scriu despre asta pe Facebook.
Faptul că reclama pentru transplanturile de barbă era atât de neobișnuită pe telefonul său, l-a făcut să creadă că este ascultat prin microfonul telefonului.
A devenit convins de aceasta când mai apoi, în aceași lună, a vazut o reclamă pe telefon – la fel de ciudată și destul de specifică – pentru cârnații Peperami.

Companiile au dezvoltat algoritmi care pot căuta modele și determină lucruri potențial utile despre comportamentul și interesele dvs.
Din nou, nu a fost decât o conversație obișnuită la birou. Tocmai ce mâncasem un Peperami, cu cateva ore înainte de prânz, și un coleg a facut o glumă zicând că nu este cel mai bun aliment pentru micul dejun.
Nu am căutat niciodată produsul respectiv pe Google, oriunde în mediul on-line sau să-l menționez pe Facebook. Este doar ceva ce cumpăr de două ori pe săptămână de la Tesco.
Și mă trezesc cu reclamă la el. Acest lucru s-a întâmplat la două săptămâni de la incidentul cu transplantul de barbă”.
Tom a fost atât de deranjat încât a cercetat despre asta și a văzut că și alții vorbesc despre situații asemănătoare.
Am văzut articole , am obținut informații și am decis să-mi închid aplicația Facebook care are acces la microfonul telefonului. De atunci nu mi s-a mai întâmplat ceva asemănător”.
Facebook neagă categoric că ar folosi microfoanele smartphone-ului pentru a obține informații în scopul publicitatății personalizate.
Un purtător de cuvânt a afirmat că reclamele pentru transplant de barbă, sunt doar un exemplu de percepție sporită, prin care oamenii observă lucrurile despre care au vorbit.
Peste 1.7 miliarde de ultilizatori serviți cu zeci de reclame pe zi, sună straniu. Google și WatsApp neagă și ele categoric, că ar intra în conversațiile private, descriind dovezile ca fiind anecdotice, și simple coincidențe.
Un lucru cu care experții în tehnologie sunt de acord, este abilitatea de a crea tehnologie care poate citi la întâmplare, milioane de conversații pentru fraze repetate sau nume identificabile.
Marile companii justifică că au dezvoltat algoritmi care caută șabloane ce pot determina lucruri potențial utile despre comportamentul și interesele dvs. Iar dacă acestia sunt utilizati de companii cu acces la telefon, rămâne nedovedit.
Nu sunteți convinși încă? Luați în considerare funcțiile Siri sau Google Assistant, concepute pentru a-ți înțelege vocea și a alege expresii cheie, cu un vocabular bogat în înțelegerea lor.
Nu este greu de crezut că această tehnologie avansată care citește conversațiile e folosită și ca unealtă de marketing. ”Smartphone-urile sunt mici dispozitive de urmărire”, declară Michelle De Mooy, director interimar al proiectului ”Democrația și confidențialitatea tehnologiei SUA”

Am văzut articole și din informațiile citite, am decis să închid accesul aplicației Facebook la microfonul telefonului. Nu am mai avut surprize de atunci”

Poate nu ne gândim la ele astfel, fiind dispozitive foarte personale – le purtăm cu noi peste tot, dormim lângă ele. Însă sunt colectori de vaste informații, inclusiv audio. Când utilizați un serviciu gratuit, îl plătiți practic prin informațiile la care le dați accesul.
Totuși, încă nu există dovezi concrete că suntem ascultați. Orice plângeri de spionaj ar fi sunt tratate de un membru al Oficiului de Informații, care gestionează legislația referitoare la modul în care informațiile personale sunt stocate și distribuite pe teritoriul țării.
Ei spun că nimeni nu s-a plâns oficial. Poveștile despre urmărirea omului, folosind internetul pentru a afla cât mai multe lucruri posibile despre interesele acestuia, nu au depășit poveștile ”ciudate” de pe Twitter sau Facebook.
Când a fost abordat de cei de la Mail, un purtător de cuvânt ICO (Information Commissioner Office) a declarat: ”nu am primit nici o plângere cu privire la problema ascultării de către Facebook a conversațiilor. Întreprinderile și organizațiile care funcționează în UK sunt obligate prin lege să proceseze datele cu caracter personal în mod corect și legal, aceasta înseamnă să fie clari cu fiecare despre cum le sunt folosite informațiile”.
Legea, totuși, se străduie să țină pasul cu tehnologia, conform spuselor lui Ewa Luger, cercetător și specialist în proiectarea etică a mașinilor inteligente la Universitatea din Edinburgh. ”Cred că este o problemă etică”, spune ea. ”Dacă aveam vreo așteptare ca această aplicație să înregistreze ceea ce spun, este un lucru, dar dacă nu, atunci este dicutabil din punct de vedere etic. Poate am conversații private și mi-am luat telefonul în baie.
Acesta este un nou domeniu de cercetare – tehnologie de asistență vocală. Am căutat despre aceasta doar de 12 luni. Este nevoie de ceva timp ca cercetarea să țină pasul.”
Între timp, împreună cu Lois am inchis microfoanele. Este ușor de făcut asta din Setările telefonului.
Să fiu sinceră, nu cred că sunt oameni cu căști într-un adăpost ascuns, disperați să afle ce mașină mă gândesc să-mi cumpăr, dar prefer, în această lume din ce în ce mai publică, să-mi păstrez un pic de intimitate. Chiar nu poți ști cine te ascultă!









continuare