ROMÂNIA FURATĂ: Tributul dat Otomanilor în 400 de ani, DEPĂSIT de COSTUL AUTOSTRĂZII "construită" de Bechtel

V-ați întrebat vreodată câți bani am pierdut Porții Otomane sub forma tributului? Un economist a făcut calculul estimativ, iată rezultatul:

Perioada de suzeranitate otomană asupra Țărilor Române este considerată, de obște, ca o perioadă „neagră” a istoriei naționale, fiind deplânsă de istorici.

Economistul Dan Diaconu ne propune însă o viziune economică asupra perioadei: acesta calculează, estimativ, suma pe care Țările Române au plătit-o drept tribut Porții otomane pe timpul celor 400 de ani.

„Faptul că timp de 400 de ani am cotizat la Înalta Poartă pentru a fi lăsați în pace pare a fi una din paginile cu care efectiv nu ne putem împăca. Dar oare a fost atât de crâncen acel tribut?

Încă din vremea cuceririlor arabe, după ce populațiilor cucerite li s-a permis trecerea la islam, în imperiu s-a încetățenit o taxă pentru cei de altă religie: dacă nu erai musulman, plăteai o taxă modică și erai lăsat să-ți practici religia fără opreliști. Imperiul Otoman a moștenit această practică, iar în cazul Țărilor Române, tributul plătit era de fapt o taxare a religiei. În schimbul plății tributului, cele două state – Muntenia și Moldova, care nu erau pașalâcuri! – erau lăsate să-și practice libere religia. Mai mult, în interorul celor două țări legislația interzicea practica musulmană, iar țările aveau un regim de largă independența în raport cu Înalta Poartă!

Tributul plătit de Țările Române a pornit de la o sumă modică de vreo 2 000-3 000 de ducați fiecare, fiind apoi crescut constant. Când simțeau că prețul cerut a crescut prea mult, domnitorii protestau. Unii opreau plățile și harța cu Imperiul se relua. În cazul în care câștigau bătăliile pornite de otomani, domnitorii nu mai plăteau nimic sau negociau o scădere simțitoare a tributului. Dacă pierdeau, unii se-alegeau cu un cap mai puțin, alții cu o creștere a birului. Fiecăruia după putere, am putea spune.

Ei bine, toată această perioadă este una complexantă pentru noi prin prisma faptului că am fost taxați pentru libertate, scurgându-se astfel constant o mare bogăție dinspre noi spre ei. Calculând însă sumele totale plătite de către Țările Române Imperiului Otoman în cei 400 de ani, ajungem la o sumă situată între 16 000 000 și 20 000 000 de ducați. Transformând în aur ne rezultă că întreg tributul plătit s-a situat între 515 000 și 643 000 uncii de aur. Ceea ce, convertit în dolari la prețul actual(aprox. 1300$/uncie) înseamnă o sumă cuprinsă între 670 și 840 milioane de dolari!”, scrie el acesta pe blogul său.

Ca să vezi, astăzi se fură sume de miliarde de euro, se iau împrumuturi de zeci de miliarde și noi suntem mai îndatorați ca oricând, mai vânduți și mai puțin independenți chiar decât pe vremea Porții!

Putem spune că perioada prin care trecem acum este cea mai crâncenă perioadă a României, exceptând anii bolșevici când ne-a fost decimată elita intelectuală, fiind dați înapoi cu vreo două secole.

Acesta compară suma cu alte cheltuieli recente:

 „Abia acum, cu aceste cifre în față, putem înțelege dezastrul în care ne aflăm în prezent. Păi numai pentru achiziția fierului vechi zburător denumit F-16 am plătit un tribut de 620 milioane $, adică aproape cât le-am dat turcilor în toată istoria. Dacă ar fi rămas lucrurile doar aici poate că am fi răsuflat ușurați, dar a venit la pachet și obligația achiziționării sistemului Patriot care ne costă în total 3,9 mld.$! Da, ați citit bine! Practic, pentru asta plătim de aproape șase ori mai mult decât am dat tribut turcilor în întreaga istorie!”.

Ne plâng strămoșii în morminte că am ajuns o colonie, un popor numai bun de spoliat și exploatat, totul fiind posibil prin intermediul beției de percepție, generate de complexul politico-mediatic.

România a construit 54 de kilometri din autostrada Transilvania vărsând 1,25 miliarde de euro în conturile companiei americane Bechtel, adică un cost de circa 23 de milioane de euro pe kilometru, scria ZF în 2011.

Situația este sumbră, am ajuns la marginea prăpastiei. Deciziile pe care le luăm în viitor ne vor duce spre viață ori spre moarte.

De reținut: În situații critice de-a lungul istoriei, când însăși existența neamului român era în pericol (invazia otomană din evul mediu, invazia iudaica din perioada interbelică, etc), am știut să ne mobilizăm și cu ajutorul lui Dumnezeu să dăm o luptă crâncenă pentru supraviețuire.

Nici această criză contemporană, chiar dacă este cea mai perfidă de până acum, nu ne va răpune.