Teoria evoluționistă, Big Bang sau teoria gravitațională sunt MARI MINCIUNI. Nu pot fi demonstrate

Ați auzit probabil despre marile teorii științifice precum teoria evoluționistă, Big Bang sau teoria gravitațională. Totodată ați auzit și de noțiunea de dovadă, care pretinde că demonstrează și validează aceste teorii. Fosilele, moștenirea genetică și ADN-ul dovedesc teoria evoluției. Cercetarea Universului cu telescopul Hubble, evoluția stelelor, galaxiile și elementele grele, existența microundelor cosmice dovedesc teoria Big Bang. Apoi obiectele ce cad, GPS-ul, mișcarea planetei și reflectarea luminii de către stele dovedesc teoria gravitației.

Numai că acestea sunt o mare minciună. Deși ne sunt aduse dovezi solide pentru aceste teorii, de fapt acestea nu sunt deloc dovezi. Când vine vorba despre știință, a demonstra ceva este imposibil.

Teoretic, diferitele proprietăți ale marelui punct roșu de pe Jupiter, distinct față de restul atmosferei, poate fi corelat cu diferențele de temperatură ce provin din subteran. Chiar dacă dovezile vin în sprijinul acestei idei, tot nu constituie un adevăr științific.

Realitatea este un loc complicat. Singurele valori care ne pot ghida, din punct de vedere empiric, sunt cantitățile pe care le putem măsura și observa. Chiar și așa, acele cantități sunt la fel de precise precum instrumentele folosite pentru a le măsura și observa. Distanțele și mărimile sunt la fel de precise precum bățul ce le măsoară; luminozitatea este la fel de precisă precum abilitatea noastră de a cuantifica fotonii; chiar timpul însuși îl putem măsura conform ceasului avut la dispoziție. Nu contează cât de bune sunt măsurătorile și observațiile noastre, acuratețea acestora este limitată.

[caption id="" align="alignnone" width="800"] John D. Norton[/caption]

Ceasul lumină, ce măsoară timpul lumină la un foton ce oscilează între 2 oglinzi, va defini timpul pentru observator. Chiar și teoria relativității speciale cu toate dovezile experimentale ce o susțin, nu poate fi dovedită.

Nu putem observa și măsura totul. Chiar dacă universul nu ar fi fost subiectul principal pentru legile fundamentale cuantice ce îl guvernează, împreună cu toată incertitudinea la un loc, nu ar fi posibil să măsurăm toate tipurile de particule, toate stările, sub toate condițiile, tot timpul. La un moment dat suntem nevoiți să extrapolăm. Această posibilitate este extraordinar de puternică, incredibil de folositoare dar la fel de incredibil de limitată.

Curbarea spațială. Chiar și cunoștințele noastre despre sateliții GPS ce funcționează foarte bine nu pot dovedi că Teoria Relativității este corectă.

Pentru a putea genera un model capabil să prezică ce se va petrece sub o varietate de factori, trebuie să înțelegem unele lucruri:

• Ce putem măsura și cu ce precizie
• Ce s-a măsurat până acum în situații specifice inițiale
• Ce legi implică fenomenul, ce legătură există între anumite cantități specifice.
• Care sunt limitările cunoștințelor noastre actuale.

Dacă înțelegi aceste lucruri, deții ingredientele corecte pentru a formula o teorie științifică: o arhitectură sau model informațional construit pentru explicarea a ceea ce știm deja este similar cu explicarea unui fenomen sub circumstanțe noi netestate până acum.

Se spune că universul are 13,8 miliarde de ani. Este o extrapolare a timpului (istoric) cunoscut de omenire. Aceasta a dus la ideea Big Bang-ului. Astfel că orice observăm în cosmos este raportat la modelul Big Bang. Nimic din acestea nu poate fi dovedit științific.

Cele mai celebre teorii ale noastre precum cea a evoluției, Big Bang, Teoria Relativității generale, acoperă toată baza noastră de raportare. Au o importantă dimensiune de acoperire cantitativă ajutându-ne să previzualizăm ce se va întâmpla sub diverse situații după care să testăm empiric aceste predicții. Până acum, aceste teorii sunt susținute ca fiind valide. Acolo unde aceste predicții pot fi descrise matematic, nu numai ca putem spune exact ce se va întâmpla dar de asemenea și cât de mult. Pentru aceste teorii în particular, printre multe altele, măsurătorile și observațiile făcute pentru a le testa s-au executat cu un succes suprem.

Dar pe cât sunt ele de valide și dificil de falsificat, la fel de imposibil este de demonstrat ceva în știință.

[caption id="" align="alignnone" width="960"] Paul Dawkins / Lamar University[/caption]

O dovadă matematică ce demonstrează că derivata lui [f(x) - g(x)]= derivata lui f(x) – derivata lui g(x). În matematică nu este nimic 100% sigur. Nu este sigur că regulile matematice se aplică sistemului nostru fizic.

În știință, procesul este similar cu o mențiune: nu știi niciodată când axioma ta va înceta brusc să descrie universul. Nu se știe nicioată când asumpția ta va deveni invalidă. De asemenea nu vei știi dacă regulile pe care le-ai aplicat pentru situațiile A,B,C vor putea fi aplicate și pentru situația D.

[caption id="" align="alignnone" width="760"] Larry McNish of RASC Calgary Center[/caption]

Se presupune că galaxiile se mișcă îndepărtându-se de noi. Această teorie este construită pe o presupoziție ce nu poate fi testată niciodată.

Este un act de credință să îți asumi aceste teorii, iar ele nu pot fi demonstrate în întregime ca fiind valide. Dacă legile naturii se vor schimba între timp, sau se vor comporta diferit în diverse condiții, sau nu se pot aplica în situația dată, predicțiile tale sunt greșite. De aceea tot ce facem în știință fără să mai conteze cât de bine este testat, este mereu preliminar.

[caption id="" align="alignnone" width="960"] Thomas Gutierrez, insistă că este un 'semn eronat' in aceasta ecuatie[/caption]

Modelul Standard Lagrange. Neutronii nu sunt incluși în cele 5 părți. Atât știm până acum.

Chiar și în teoria fizicii, cea mai matematică dintre toate științele, „dovezile” noastre nu sunt atât de solide. Dacă dăm la o parte asumpțiile de la baza teoriei fizicii - și ne îndepărtăm un pic în afara granițelor lor – vom „demonstra” cu totul alceva ce se va dovedi neadevărat. Dacă cineva vă spune de vreo nouă teorie științifică, întrebați-l ce vrea să spună mai exact. În mod normal, ce vor ei să spună este că s-au autoconvins că un lucru este adevărat. Dar în știință nimic nu poate fi demonstrat cu adevărat. Este supus revizuirii permanent.

[caption id="" align="alignnone" width="960"] desen de de Andreas Knecht[/caption]

Acesta este modelul standard de neutroni. Momentul electric al dipolului se presupune a fi de 10 miliarde de ori mai mare decât ceea ce putem noi măsura.

Aceasta nu înseamnă că nu putem știi nimic. Din contră, în multe feluri, cunoașterea științifică este cea mai „reală” din lume. Dar în știință, nimic nu a fost demonstrat cu certitudine. Chiar și Einstein a spus la un moment dat:

„Teoreticianul nu trebuie judecat. Natura este neînduplecată și critică cu munca sa. Nu spune niciodată „da„ teoriei sale. În cel mai bun caz spune „poate”, iar în marea majoritate spune „nu”. Dacă un experiment coincide ca rezultate cu teoria, aceasta înseamnă „poate„ iar dacă nu se potrivește este „nu”. Probabil toate teoriile încep experiența cu „nu”, cele mai multe imediat după concepere.”

[caption id="" align="alignnone" width="960"] © ABCC Australia 2015 www.new-physics.com[/caption]

Ideea că toate forțele se unifică într-una singură este un alt model stereotip nedemonstrat.

Deci nu încerca să dovedești lucrurile. Încearcă să te auto-convingi și să fii propriul tău critic și sceptic. Fiecare teorie științifică se va prăbuși într-o zi iar când aceasta se va petrece, (NT vom intra în era new age) aceasta va vesti începutul unei noi ere a investigațiilor științifice și a descoperirilor.

sursa: https://www.forbes.com/sites/startswithabang/2017/11/22/scientific-proof-is-a-myth/#81c60f92fb1b