COMBATEREA doctrinei neomarxiste “Antisemitismul ca drept fundamental”

Petru Clej este jurnalist, corespondent la Londra al Radio France Internationale – România.“[1]

Intr-un articol, neomarxistul Petru Clej ii denigreaza pe romani sub acuzatia falsa de “antisemitism”. Pentru Petru Clej, cei care sunt nationalisti, care sustin valorile nationale (cultura, istorie, religie, traditie) sunt niste “rasisti”, “xenofobi”, “antisemiti”, “nazisti” si “fascisti”. Ideile lui Petru Clej fac parte din ideologia stangii radicale.

Astazi, cei care conduc Uniunea Europena sunt radicalii de stanga. Globalistii/neomarxistii/progresistii/socialistii/liberalii sunt cei care vor sa distruga valorile nationale ale tuturor natiunilor cu scopul de a crea o omenire fara identitate. Este vorba despre Noua Ordine Mondiala.

Noua Ordine Mondiala inseamna dictatura absoluta, un Guvern Mondial. Aldous Huxley, un agent Tavistok, a descris aceasta lume in cartea sa “Minunata lume noua”. Astazi, vedem cum globalistii incearca sa distruga valorile nationale.

Globalistii sustin casatoriile LGBT, adoptiile de copii de catre persoanele LGBT, multiculturalismul, ateismul militant si cenzura (“corectitudinea politica”).

Referitor la antisemitism, facem precizarea ca acest termen este unul gresit, deoarece majoritatea evreilor sunt khazari, nu semiti, doar o parte din evrei sunt semiti, cei sefarzi. Termenul “antisemitism” este gresit utilizat, deoarece semiti sunt si arabii. Termenul corect este acela de “antievreu”. Romanii nu sunt antievrei, aceasta este o minciuna a neomarxistului Petru Clej.

“Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „anti-semitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el:

„La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”.”[2]

“Nazist”, “fascist”, “antisemit”, “rasist”, “xenofob”, sunt etichetarile pe care Petru Clej le foloseste la adresa celor care il contrazic, dand dovada de aroganta, ipocrizie si frustrare. Pentru evreii sionisti, critica la adresa lor este considerata “antisemitism”. Aceleasi conceptii aberante le are si Petru Clej. A fi antisionist nu inseamna a fi antievreu.

Nu toti evreii sustin sionismul. Neturei Karta este o grupare a evreilor religiosi care contesta sionismul. Dupa gandirea lui Petru Clej si a celor ca el, cei din organizatia Neturei Karta ar fi niste “antisemiti”.

La data de 17 iulie 2011, Petru Clej a scris un articol in Revista Acum, in care ne explica de ce detesta nationalismul si pe nationalisti:

“De ce am ajuns să detest naționalismul și pe naționaliști

De curând, unul dintre cei mai vitriolici critici ai revistei ACUM și ai mei scria pe blogul său, citit de trei oameni plictisiți și un câine:

Dintr-o sursă pe care nu o pot verifica, aflu că în SUA se organizează o competiție pentru cele mai adecvate definiții ale unor termeni contemporani. Pentru competiția din 2010 termenul de definit a fost „corectitudinea politică”. Câștigătorul a dat următoarea definiție:

“Corectitudinea politică este o doctrină, cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susține afirmația cum că este întrutotul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată.”

Această definiție ar trebui aplicată, eventual adaptată pentru activitatea unor propagandiști, editorialiști de tipul lui Bernard Henri Levy sau Petru Clej, a căror gândire ideologică are profunzimea unei bălți, originalitatea unui fițuici și transparența unui ferestre de budă pe care generații de căcănari și-au șters degetele, în lipsă hârtiei igienice.

Îmi cer scuze pentru citarea acestor vulgarități dezgustătoare, dar ceea ce vedeți este simptomatic pentru gândirea și exprimarea naționaliștilor. Este evident că acest individ are o ură patologică împotriva mea, de ajunge să mă pună alături de filosoful Bernard Henri Levy care, oricât l-ai disprețui, este o celebritate pe plan mondial.

Așa se manifestă mulți naționaliști pe internet sau chiar în presa tipărită. Este ceva profund resentimentar în acest comportament, un refuz de a accepta că lumea s-a schimbat față de ipoteticul model exemplar din secolul al XIX-lea la care tânjesc acești indivizi.

Și totul ar fi bine dacă acești naționaliști s-ar rezuma la o critică a societății actuale, dar ei merg mult mai departe și văd peste tot numai conspirații ale unor forțe oculte, cee ce uneori frizează paranoia și pleacă de la prezumpția de vinovăție și rea credință la adresa oricui nu le împărtășește vederile. Exemplu, încrâncenarea naționalistului din care citam în debutul articolului.

Naționalismul mi s-a părut suspect încă de pe vremea când eram pe băncile școlii, la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, când Ceaușescu se lansase în aventura național-comunistă, ce avea să atingă proporții demențiale în anii ’80.

Mi se păreau trasă de păr istoria României (așa se numea la acea vreme) și exaltarea șovină a românismului, prin care toate meritele pentru ce se întâmpla bun în istorie erau atribuite românilor și tot ce era rău era imputat străinilor, de obicei prin intermediul unor cunspirații mârșave.

Naționalismul – ideologie perimată

După 22 decembrie 1989, sinteza încercată de Nicolae Ceaușescu a evoluat și toate tarele naționalismului etnicist au ieșit la suprafață fără nicio opreliște, într-un amalgam în care Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu Dej sau Nicolae Ceaușescu stau unul lângă celălalt și primesc, nu arareori, statut de erou național.

Am ajuns la concluzia că nu e vorba de naționaliști “buni” și naționaliști “răi”, ci la faptul că naționalismul în sine e o ideologie nu doar perimată, ci și periculoasă. Cele două războaie mondiale și mai recent, între altele, războaiele din fosta Iugoslavie, sunt dovada ravagiilor făcute de naționalism.

Și dacă în secolul al XIX-lea bilanțul naționalismului a fost pe ansamblu pozitiv, în secolul al XX-lea efectele naționalismului au fost dezastruoase, iar în secolul al XXI-lea naționalismul mi se pare complet desuet și extrem de periculos.

Naționalistul din exemplul de mai sus este român, dar pentru mine naționalismele sunt toate la fel de pernicioase și disputele cu naționaliștii evrei din această revistă sunt dovada că nu am ceva special împotriva naționalismului românesc.

Într-un precedent articol am comparat naționalismul cu microbismul fotbalistic, o ideologie care potențează impulsuri violente și, în ultimă instanță, chiar genocidare, așa cum a arătat experiența anilor ’90 ai secolului trecut în fosta Iugoslavie.

Le recomand naționaliștilor, chiar dacă nu au intenția să abandoneze această ideologie detestabilă, să-i lase în pace pe cei care nu le împărtășesc opiniile. În cel mai bun caz vor deveni ridicoli, iar în cel mai rău, incitând la violență și ură, riscă să încalce legea.”[3]

Din acest articol rezulta ca Petru Clej este un globalist. Petru Clej asociaza in mod fals nationalismul cu “nazismul” si “fascism”. Nazismul si fascismul sunt ideologii comuniste. Nationalismul inseamna protejarea valorilor nationale (cultura, istorie, religie, traditie).

SURSE

1. http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/antisemitismul-ca-drept-fundamental
2. David Icke – “Secretul suprem”, editura Daksha.
3. https://acum.tv/articol/35011/
4. Foto: inliniedreapta.net